• Română (România)
  • English (United Kingdom)
Instalati Flash Player pentru a putea vedea playerul.
  • Rezervări pentru concertele simfonice

    Rezervările la concertele simfonice se pot face pe site-ul nostru începând cu ziua de luni din săptămâna concertului.

  • Turul virtual al Ateneului Român

    Pentru turul virtual al Ateneului Român vă rugăm să apăsaţi AICI.tur_virtual_slide

  • În atenția publicului spectator,

    Accesul în sălile de spectacol ale Ateneului Român este permis până la ora începerii concertelor. După această oră, accesul se mai poate face DOAR la pauză. Mulțumim pentru înțelegere!

  • The Great Restoration Work of The Athenaeum

    coperta_cupola_ukEditura „Anima" a acceptat să realizeze pro bono traducerea volumului Marea refacere a Ateneului Român (1990-2003) în format electronic şi astfel, cu bucurie, anunţăm că volumul de excepţie The Great Restoration Work of The Romanian Athenaeum (1990-2003) poate fi accesat pe site-ul Filarmonicii „George Enescu" la adresa http://fge.org.ro/images/stories/publicatii/great_restoration.pdf

  • Informaţii despre bilete şi abonamente

    atheneublackPentru mai multe informaţii legate de bilete şi abonamente, vă rugăm să ne contactaţi la numărul de telefon:
    (+4) 021 315 6875
    Pentru orice alte informaţii vă rugăm să ne contactaţi la telefon: (+4) 021 315 2567

    De asemenea, vă invităm să ne urmăriţi şi prin intermediul paginilor de Facebook, Twitter și Instagram.

  • Caietele Filarmonicii "George Enescu"

    orga-1orga-2cupolarocupolaukcop refacereist
    Publicate de Editura Anima, Coordonator de colecţie: Cristina Sârbu

Stagiunea 2017 - 2018

Vă rugăm să vă asigurați că browser-ul dumneavoastră suportă Flash Player (descărcare AICI).

Vă rugăm să vă asigurați că nu aveți activată vreo aplicație pentru blocarea ferestrelor de tip pop-up.

Categoria a III-a de bilete = strapontine, scaune fără spătar.

Vă rugăm să vă abonaţi la newsletter

Prima pagina Presa/media Interviu cu violonista Mi...
Interviu cu violonista Mihaela Martin

Mihaela MartinÎn Sala mare a Ateneului Roman, joi, 4 și vineri, 5 mai 2017, de la ora 19.00, Orchestra simfonică a Filarmonicii „George Enescu“, condusă de Christian Badea, propune un program alcătuit din Concertul în la minor, op. 53, pentru vioară şi orchestră de Antonin Dvorak și Simfonia nr. 5, în do minor, op. 67 de Ludwig van Beethoven. Solistă va fi violonista Mihaela Martin.

Filarmonica „George Enescu": Ce înseamnă Concertul pentru vioară şi orchestră de Antonin Dvorak pentru dumneavoastră?

Mihaela Martin: Este un concert care, într-adevăr, nu se cântă foarte des. Ca toată muzica lui Dvorak, are o semnătură foarte clară a stilului. Este o lucrare simfonică, o pot compara pe undeva cu Concertul de Brahms ca relaţie dintre instrument solo și orchestră. Având foarte multe elemente folclorice, este o lucrare foarte atrăgătoare pentru public şi foarte exigentă pentru solist. Este o partitură destul de incomod scrisă din punct de vedere tehnic, însă, dincolo de dificultatea tehnică, e vorba de o bijuterie din perspectivă muzicală.

Sunteți de acord cu ideea că cine “cântă, acela se roagă de două ori”, preluată din tradiția patristică răsăriteană? Corespunde această idee muzicii din Concertul lui Dvorak și structurii spirituale a poporului ceh?

Da, în partea a doua a concertului întâlnim aceste elemente de Dumka care sunt în toate lucrările de Dvorak, care exprimă o melancolie pe undeva inegalabilă în acest format al limbajului său muzical. Există și elemente de dans, foarte clar redate. Este de admirat cum în scriitura orchestrală, aceste elemente de dans nu-şi pierd lejeritatea. Cum spuneam, acest Concert aduce o lume, lumea lui din Boemia…

Aţi mai cântat acest concert în România?

L-am mai cântat acum mulţi ani la Ploieşti, înainte de a pleca în Germania, cred că sunt peste 30 de ani de atunci. E prima dată când îl interpretez la Ateneu.

Aţi întâmpinat vreodată, în timpul concertelor, vreo anumită rezistenţă a publicului străin faţă de Enescu?

În ultimii ani au fost din ce în ce mai multe înregistrări Enescu, numai cu „Sonata nr.3" s-au făcut peste zeci de înregistrări. De la an la an apar altele noi. Am fost bucuroşi că am fost ierarhizaţi în fruntea înregistrărilor cu Enescu de critica de specialitate. Publicul reacţionează cu reticenţă la început, dar apoi se topeşte la lucrările lui Enescu, pentru că sunt de o calitate extraordinară, au un parfum de neegalat. Enescu rămâne cu adevărat un compozitor genial.

Care e cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o de la profesorul dumneavoastră Ștefan Gheorghiu?

A face muzică este, de fapt, a dărui ceva. În primul rând, îţi dăruieşti ţie. Şi scopul când eşti pe scenă este de a dărui momente de o anumită fericire oamenilor care vin să te asculte. Ceea ce am învăţat de la maestrul Ştefan Gheorghiu şi ceea ce încerc constant să transmit şi studenţilor mei este o anumită conexiune între muzică şi interpret, un anumit respect faţă de partitură, o găsire a identităţii. Fiecare este unic în felul lui, de aceea atunci când predai cuiva trebuie să recunoşti imediat care sunt părţile puternice şi care sunt părţile mai puţin puternice ale elevului sau ale studentului tău. Trebuie să creezi un echilibru între muzică și personalitatea muzicală a studentului. E esențial. Pe urmă, bineînţeles, este vorba de o dăruire, pentru că în momentul unei lecţii te concetrezi să transmiţi tot cea ce ştii ca informaţie şi încerci să inspiri elevului, dincolo de tehnică, dragostea pentru muzică. Orice am face, trebuie să ne iubim meseria. Noi, muzicienii, avem noroc că avem o profesie minunată. În momentul în care faci ceea ce faci cu o anumită pasiune, obţii un rezultat mai bun.

Ați emigrat din România în 1986. Din perioada comunistă, ce amintiri dureroase aţi păstrat?

Nu pot să spun că am avut amintiri dureroase…Cei care aveau familii care erau implicate politic într-un anumit fel au avut foarte mult de suferit. De asemenea, dacă erai un artist care te exprimai prin cuvânt, era foarte greu. Exista cenzura, nu exista libertatea cuvântului. Îmi aduc aminte că era foarte frig în apartamente, nu era apă caldă, trebuia să stai la cozi mari. Era dificultatea tuturor acestor aspecte materiale. Este clar că acum, gândindu-mă retrospectiv, îmi dau seama că este ceva total anormal ca un popor să nu aibă parte de un minim material necesar. Dincolo de aspectele materiale, partea pozitivă de care eu am beneficiat foarte mult a fost educaţia pe care am primit-o. În momentul în care am început să mă formez profesional, am avut norocul să fiu înconjurată de oameni care aveau simţul valorilor, de părinții mei și de profesorii mei de la Liceul de Muzică. Am beneficiat, incontestabil, de acest sistem de educaţie care exista atunci. Iar, acum, întorcându-mă cu gândul spre trecut, mă întreb: dacă posibilităţile ar fi fost nelimitate, oare aş fi fost atât de focusată pe parcursul meu muzical?

Credeți că libertatea de care se bucură azi tinerii le afectează studiul?

Depinde de la caz la caz. Cei care sunt conştienţi şi au deja un ţel foarte concret ştiu că trebuie să se perfecţioneze tot timpul…

Cât timp trebuie să aloce un elev studiului muzical?

În această meserie de muzician, există anumite principii relativ rigide, cum ar fi: disciplina, dorinţa de a învăţa tot timpul, trebuie să ai o anumită ambiţie sănătoasă, nu exagerată, să vrei să fii cât mai bun și cât mai aproape de partitură. Acestea sunt o parte din atributele pe care trebuie să le aibă un muzician.

Cât de multe ore alocaţi dumneavoastră studiului?

Depinde, când eram în timpul studiului sau până să am o familie, clar, repetam foarte mult. Studiam zilnic. Niciodată nu am studiat însă mai mult de patru-cinci ore pe zi, consider că sunt suficiente şi trei ore. Acum nu mai am această regularitate. Sunt implicată în foarte multe proiecte și îmi împart programul de lucru într-un mod mai flexibil.

Cântați la o vioară Guadagnini din 1748, pe care o aveți de peste 20 de ani. Ce fe de legătură s-a creat între dumneavoastră și acest instrument?

Este un instrument care a devenit, pe undeva, ca o persoană foarte apropiată, pentru că îl cunosc foarte bine. Este un instrument care are foarte mare potenţial, în momentul când sunt într-o formă foarte bună. Când nu sunt în formă foarte bună trebuie să-l fac să reacţioneze la cântatul meu într-un anumit fel. Ne simțim și ne ajutăm reciproc…

Cântați de multă vreme alături de Christian Badea și de Orchestra Filarmonicii „George Enescu“. Cum îi regăsiți acum?

Da, este o o bucurie să-l reîntâlnesc pe Christian Badea. Am cântat de multe ori împreună, maestrul Badea e un dirijor care pune foarte multă valoare pe precizia stilistică, pe acurateţe, sub direcția lui, totul trebuie să aibă, muzical, o logică. Este într-adevăr o colaborare foarte plăcută. Şi cu Orchestra Filarmonicii „George Enescu“ este o regăsire foarte plăcută.

Aţi mai fost pe scena Ateneului în diverse alte proiecte. Ce înseamnă a face muzică în acest spațiu?

Ateneul e sala de concert care îmi este cel mai aproape de suflet, pentru că la vârsta de 12 ani mi-am făcut debutul aici cu orchestra Liceului de Muzică, unde studiam în aceea vreme. Am cântat Concertul de Mendelssohn şi ţin minte faptul că mă aflam pe această scenă, când atât de mulţi artişti mari veneau și cântau aici. Este o scenă de o mare tradiţie. Mi-a amintesc cât de mult m-a marcat acest sentiment atunci…Astfel, de-a lungul anilor am cântat, întotdeauna, cu emoție, pe scena Ateneului. Pentru mine este o fericire şi o onoare să fiu din nou pe această scenă. Întotdeauna, simt şi din partea publicului o anumită căldură, care nu poate decât să mă bucure.

Deci nu simțiți că trebuie să vă cuceriți publicul românesc…

Şi această cucerire este o… recucerire. Tot timpul ceea ce transmit trebuie să găsească o anumită rezonanţă în audiență. Da, simt că publicul din România mă așteaptă. Aici este ţara mea, unde m-am născut, unde am fost educată, unde am crescut. Simt aceste legături, rădăcini…Întotdeauna vor exista. Sunt de necomparat şi de neînlocuit, simt asta cu toată ființa mea.

Program

Ateneul Român

Joi, 4 mai 2017, ora 19:00

Vineri, 5 mai 2017, ora 19:00

Orchestra simfonică a Filarmonicii „George Enescu”

Dirijor: Christian Badea

Solistă: Mihaela Martin

Program:

Antonin Dvorak
Concertul în la minor pentru vioară şi orchestră, op. 53

Ludwig van Beethoven
Simfonia nr. 5, în do minor, op. 67

Biografie Mihaela Martin

Violonista Mihaela Martin se numără printre marii virtuozi ai generaţiei sale. A început studiul viorii la vârsta de cinci ani sub îndrumarea tatălui său; a urmat apoi studiul cu unul dintre discipolii lui George Enescu şi David Oistrah, profesorul Ştefan Gheorghiu.
La vârsta de 19 ani se lansează în cariera internaţională prin obţinerea premiului al doilea la prestigiosul Concurs „Ceaikovski” de la Moscova; seria distincţiilor a continuat cu premiile I la Montréal, Sion, Bruxelles; premiul I la Concursul internaţional de la Indianapolis i-a oferit o dată în plus confirmarea pe plan internaţional. Mihaela Martin este în prezent o solistă cu un repertoriu foarte bogat care evoluează alături de orchestre de renume cum sunt: BBC, Royal Philharmonic, Montréal, Mozarteum din Salzburg, Gewandhaus din Leipzig, Holywood Bowl, sub conducerea unor dirijori ca Nikolaus Harnoncourt, Kurt Masur, Charles Dutoit, Neeme Järvi. Deosebit de apreciată pentru calităţile sale de muzician complex, este invitată la festivaluri de muzică de cameră pretutindeni în lume, avându-i ca parteneri pe Marta Argerich, Yuri Bashmet, Elisabeth Leonskaja, Nobuko Imai, Leon Fleischer, Menahem Pressler, pentru a aminti numai câteva nume.
A făcut înregistrări pentru societăţi de radio, de televiziune şi case de discuri. În compact discul numit Impressions..., lansat de BIS, prezintă muzică de George Enescu, acompaniată de pianistul Roland Pöntinen. Mihaela Martin a susţinut concerte cu Orchestra Filarmonicii din Liverpool, Orchestra Naţională Radio din Bucureşti şi Filarmonica „George Enescu”; a participat la festivaluri de muzică de cameră la Sarasota, Verbier, Naantali, Korsholm şi a întreprins recent un turneu australian.
Violonista a concertat cu Orchestra Naţională a Ucrainei, cu Orchestra Boulder din Colorado, Orchestra de cameră din Praga şi cea a Filarmonicii bucureştene şi cu Orchestra Beethovenhalle; de asemenea, evoluează în recitaluri de muzică de cameră la Paris, Tokyo, Townsville, New York, Naantali, Prades. Mihaela Martin a fondat Cvartetul „Michelangelo”, împreună cu Alexander Kerr, Nobuko Imai şi Frans Helmerson. Este profesoară de vioară la Musikhochschule din Köln.
Mihaela Martin cântă pe o vioară G. B. Guadagnini din 1748.