• Română (România)
  • English (United Kingdom)
Instalati Flash Player pentru a putea vedea playerul.
  • Rezervări pentru concertele simfonice

    Rezervările la concertele simfonice se pot face pe site-ul nostru începând cu ziua de luni din săptămâna concertului.

  • Turul virtual al Ateneului Român

    Pentru turul virtual al Ateneului Român vă rugăm să apăsaţi AICI.tur_virtual_slide

  • În atenția publicului spectator,

    Accesul în sălile de spectacol ale Ateneului Român este permis până la ora începerii concertelor. După această oră, accesul se mai poate face DOAR la pauză. Mulțumim pentru înțelegere!

  • The Great Restoration Work of The Athenaeum

    coperta_cupola_ukEditura „Anima" a acceptat să realizeze pro bono traducerea volumului Marea refacere a Ateneului Român (1990-2003) în format electronic şi astfel, cu bucurie, anunţăm că volumul de excepţie The Great Restoration Work of The Romanian Athenaeum (1990-2003) poate fi accesat pe site-ul Filarmonicii „George Enescu" la adresa http://fge.org.ro/images/stories/publicatii/great_restoration.pdf

  • Informaţii despre bilete şi abonamente

    atheneublackPentru mai multe informaţii legate de bilete şi abonamente, vă rugăm să ne contactaţi la numărul de telefon:
    (+4) 021 315 6875
    Pentru orice alte informaţii vă rugăm să ne contactaţi la telefon: (+4) 021 315 2567

    De asemenea, vă invităm să ne urmăriţi şi prin intermediul paginilor de Facebook, Twitter și Instagram.

  • Caietele Filarmonicii "George Enescu"

    orga-1orga-2cupolarocupolaukcop refacereist
    Publicate de Editura Anima, Coordonator de colecţie: Cristina Sârbu

Stagiunea 2017 - 2018

Vă rugăm să vă asigurați că browser-ul dumneavoastră suportă Flash Player (descărcare AICI).

Vă rugăm să vă asigurați că nu aveți activată vreo aplicație pentru blocarea ferestrelor de tip pop-up.

Categoria a III-a de bilete = strapontine, scaune fără spătar.

Vă rugăm să vă abonaţi la newsletter

Prima pagina Presa/media Journal, 6 dec. 2006 - Cl...
Journal, 6 dec. 2006 - Clipe sublime cu Orchestra Filarmonicii George Enescu
presa-journal-cristian-mandealJournal - Cristian Mandeal

pdf-iconJournal - 6 dec. 2006, Norbert Thill

Traducere Cristina Sarbu

De la 1 ianuarie 2007, Romania apartine Uniunii Europene. Ca multumire si recunostinta, ca preludiu al acestei integrari, ca un angajament pentru o colaborare constructiva, si totodata ca o sarbatoare a Zilei Nationale, Institutul Cultural Roman in colaborare cu Ambasada Romaniei la Luxemburg daruiesc prietenilor muzicii o seara de concert cu implicatii deosebite, in domeniul cultural:Romania nu intra in Uniune cu miinile goale Romania nu este numai un pod catre tarile apusene crestine, ci imbogateste cert patrimoniul cultural cu valori de care pot fi mindre, fara exceptie, toate tarile Europei: picturile lui Nicolae Grigorescu(1838 - 1907), cel numit "Murilo roman", sculpturile lui Constantin Brancusi (1876 - 1957), compozitiile unui George Enescu ( 1881 - 1955) ca si Orchestra a Filarmonicii din Bucuresti care poarta numele acestui mare muzician, au mare pret la nivel modial.

De aceeasi pretuire internationala se bucura si scoala pianistica romaneasca pe care marele pianist francez Alfred Cortot o aprecia ca fiind unica si care a daruit lumii muzicale prin personalitatea lui Dinu Lipatti (1917 - 1950) pe unul dintre cei mai vestiti virtuozi ai secolului XX.

Pentru faptul ca acest concert a inceput cu o jumatate de ora intirziere, muzicienii romani nu sunt deloc vinovati. Vinovat este publicul care a arata o totala lipsa de consideratie. Atunci cind ultimul ascultator si-a gasit locul, intr-o disciplina perfecta, instrumentistii au patruns pe o scena care de abia a reusit sa-i primeasca. Dupa un scurt dar pregnant acordaj, dirijorul Cristian Mandeal a putut incepe concertul cu prima Suia in do major pentru orchestra op. 1, compusa de George Enescu in 1903, la Paris. Un pliant de sase pagini oferit gratuit publicului a cuprins informatii importante despre compozitori, lucrarile lor, interpreti si orchestra.

George Enescu
George Enescu s-a nascut la 19 august 1881 la Liveni, in Moldova romaneasca. La sapte ani, studiaza vioara la Viena, la inceput cu Bachrich , apoi vioara si muzica de camera cu Joseph Hellmesberger jr. continuind cu fuga la clasa lui Robert Fuchs si pian la clasa lui Ludwig; isi incheie studiile la Viena cu ceea ce pe atunci se numea Gesellschaftsmedaille si cu calificativul "excelent". Intre anii 1890 - 1894, Enescu a locuit la familia profesorului Hellmerberger, care care l-a ajutat sa participe pe ascuns la repetitii si concerte. Astfel tinarul a putut patrunde in extraordinara lume sonora a orchestrei simfonice. Determinanta a fost si intilnirea cu Johannes Brahms; Enescu a putut cinta la pupitrul trei al viorilor cind prima simfonie brahmsiana a fost prezentata in prima auditie la Viena, in 1894. Aceasta intilnire cu marele maestru a fost deosebit de importanta pentru tinarul muzician, care, atit in calitate de violonist cit si in cea de dirijor, a semnat apoi, la rindul sau, versiuni extraordinare si unanim apreciate ale capodoperelor lui Johannes Brahms.

La dorinta tatalui, in 1895, Enescu pleaca la Paris unde, in urmatorii patru ani studiaza, in principal compozitia, cu Ambroise Thomas, Theodore Dubois, Gabriel Faure, Jules Massenet si Andre Gedalge. In 1897 i se prezinta la Paris, in prima auditie, Poema Romana; doi ani mai tirziu isi incheie studiile ca elev la clasa de vioara a lui Marsick obtinind un Premiu intii care ii deschide portile spre o cariera internationala. In 1931 devine membru al Academiei Romane, in 1936 membru corespondent al Institute de France.

In prima dintre cele patru parti, Preludiu la unison, Enescu apeleaza numai la corzi care interpreteaza partitura la unison. Faptul ca viorile, violele, violonceii - violoncelele si contrabasii cinta in registre diferite confera partiturii aparenta unica a mai multor voci intr-una singura in octave paralele care atrage imediat atentia. Nuante bogate, dinamizari gradate de la pianissimo-uri soptite la cele mai puternice fortissimo-uri imprima acestui unisono un fantastic dramatism. Accente explozive si melisme scandate si pregnant conturate, confera acestui recitativ declamatoriu o tensiune care taie respiratia ascultatorilor. In acest unisono clocotitor al corzilor Enescu uimeste cu unul dintre cele mai fascinante efecte sonore din intreaga literatura pentru orchestra: o delicata, aproape imperceptibila elegie a viorilor este insotita de un la fel de imperceptibil, de eteric tremolo al timpanilor. Se creaza astfel o atmosfera transcendentala unica.

In celelalte trei parti ale Suitei pentru orchestra, Enescu aduce melodii din tara sa natala, ce rezoneaza adinc in spiritul, inima si sufletul poporului roman, melodii ce insotesc obiceiurile de viata si de moarte.

Dirijorul Cristian Mandeal
La cei 61 de ani ai sai, Cristian Mandeal este recunoscut ca dirijor, pianist si compozitor. A fost elev al lui Herbert von Karajan si Sergiu Celibidache. Din 1991, in calitate de Director General, conduce orchestra cu care a realizat turnee in 32 de tari si a prezentat peste 50 de prima auditii. Mandeal este dirijor-oaspete la Deutsche Oper Berlin, la Teatro Lirico din Cagliari, la Festivalul International de la Edinburgh, la Orchestra Simfonica Euskadi Spania, la orchestrele din Manchester, Haifa si Bolzano. Dintre inregistrarile sale amintim Integrala lucrarilor lui Enescu, Simfoniile lui Bruckner si lucrarile pentru orchestra ale lui Brahms.

Mihaela Ursuleasa
Mihaela Ursuleasa, pianista romanca de 28 de ani, a fost aleasa ca solista a celui de al doilea Concert in fa minor pentru pian si orchestra, op. 21, compus de Frederic Chopin in 1830. Pe scena a aparut o silueta delicata pentru care scaunul cu surub al pianului a trebuit inaltat la maximum. Dar, dupa introducerea orchestrala, chiar prima intervetie a pianului, plina de energie si personalitate, ne-a indreptatit sa asteptam o versiune exceptionala a acestei partituri, prea des interpretata doar cu inertia rutinei. Mihaela Ursuleasa a dezmintit proverbul care a afirma ca perfectiunea, desavirsirea nu apartin lumii noastre, caci chiar si cele mai dificile pasaje interpretate adesea intr-un tempo atit de rapid incit taie respiratia ca si ornamentele cele mai bogate, mai stralucitoare,mai complicate au fost redate cu claritate de cristal. In nici un caz insa, interpreta nu a fost preocupata de acuratezea redarii tehnice a partiturii, atentia ei concentrindu-se pe mesajul pe cate Chopin l-a "ascuns printre note" si pe care a reusit sa il transmita discret dar convingator. Un imens arsenal de modalitati de atac i-a permis pianistei sa picteze in culori deosebit de expresive melismele delicate si visatoare, sonoritati perlate pure, acorduri violente, sacadate, pasajele puternice, stridente, vijelioase de terte si sexte, legato-uri povestitoare sau staccato-uri jucause si sclipitoare. Interpretarea Mihaelei Ursuleasa poate sustine cuvintele unui Dlaude Debussy ( 1862 - 1918) : muzica lui Chopin nu se explica, ea se simte. Desi Chopin lasa deplina libertate interpretilor muzicii sale, totusi numeroasele rubattto-uri trebuie gindite si incadrate in contextul istoric al epocii, asa cum compozitorul a dorit. Mina stinga trebuie incapatinat sa pastreze ritmul si sa-l sustina asemeni baghetei dirijorului, pentru mina dreapta. Astfel, melodia, armonia si ritmul ramin strins legate intr-o unitate perfecta iar impetuozitatea romantica poate fi tinuta in friu desi muzica lui Chopin surprinde mereu prin spontaneitatea inlantuirilor acordice si modulatiile neasteptate.

Dupa un concert Beethoven sustinut de Mihaela Ursuleasa in SUA in 2006, San Francisco Chronicle aprecia ca un astfel de Beethoven nu a mai putut fi ascultat de la glorioasele timpuri ale lui Claudio Arrau si Clara Haskil. Acelasi lucru il poate afirma si cronicarul care a asistat la concertul din seara zilei de 28 februarie, in sala Filarmonicii din Luxemburg. Pentru apluzele furtunoase, Mihaela Ursuleasa a multumit cu un bis, Toccata de compozitorul roman Paul Constantinescu, un diabolic Perpetuum Mobile ce aminteste de Maurice Ravel. Din pian a izbucnit un foc spectaculos foc de artificii.

Dupa pauza am putut asculta cele Trei dansuri simfonice op.45 de S.Rahmaninov, lucrari foarte rar cintate. Compozitorul care s-a nascut in 1873 la Omeg, linga Novgorod, in Rusia si a murit in 1943 la Beverlz Hills, linga Los Angeles este cunoscut mai ales datorita celui de al doilea Concert in do minor pentru pian si orchestra, op. 18 , partitura folosita in America, dupa cel de al doilea razboi modial, in filme de o calitate indoielnica. In 1885, din cauza lipsei de interes, elevul de 12 ani este transferat de la Conservatorului din St.Petersburg la Conservatorul din Moscova unde Nicolai Sverev il supune unei educatii in regim de disciplina militara. Cu un an inainte de terminarea oficiala a studiilor, in 1892, Rahmaninov primeste Medalia de Aur. In 1918 se stabileste in SUA. Intre anii 1931 - 1939 isi petrece cu consecventa verile in Elvetia. In aceasta periuoada, muzica sa a fost interzisa in tara lui natala.

Cele Trei dansuri simfonice sunt un cintec de lebada , ultimele partituri scrise de compozitor in 1940, cu trei ani inainte de moarte. Ele sunt, de fapt, oglinzi sonore in care se reflecta intreaga viata a creatorului, cu suferintele si profundele sale dezamagiri. Se poate vorbi de un un inconfundabil "stil Rahmaninov" puternic influentat de experientele sale de viata: melancolia ajunge pina la fatalism; resemnarea elegiaca alterneaza cu proteste vehemente impotriva destinului si cu interventii patimase; uneori pot fi auzite melisme ale cintarilor ruse ortodoxe dar si ecorui ale muzicii crestine apusene care aduc eliberare si lumina desi din adincuri se ridica un avertisment misterios, motivul dansului mortii din Dies Irae.

Dupa ce am spus toate acestea nu mai este de mirare faptul ca cele mai multe dintre marile opusuri ale lui Rahmaninov sunt scrise in tonalitati minore. Tot ce am arata pina acum poate conduce la ideea ca muzica lui este supraincarcata dar, datorita unui extraordinar simt al orchestratiei, limbajul muzical ramine surprinzator de proaspat pina la ultimul acord. Succesul extraordinar s-a datortat in egala masura stralucirii tuturor intervetiilor instrumentelor soliste, de la flautul piccolo la impozanta tuba. In orice caz, o astfel de partitura plina de pasaje de mare virtuozitate este accesibila doar unui ansablu de calitatea Orchestrei simfonice a Filarmonicii din Bucuresti, si asta numai in cazul in care la pupitru se afla un dirijor ca Cristian Mandeal. Felul in care Mandeal dirijeaza este inspirat din gestica spectaculoasa a unui Leonard Bernstei , artistuil pastrindu-si insa pe deplin personalitatea. La toate gesturile, la toate cerintele sale, orchestra a raspuns impecabil.

La ovatiile prelungite ale publicului, Cristian Mandeal a raspuns cu prima Rapsodie romana in La major, op. 11 a carei interpretare a incoronat aceasta seara de concert. Cu maiestria unei tehnici dirijorale de mare virtuozitate, Mandeal si-a condus sigur orchestra prin paginile acestei complexe partituri. Aceste tablouri sonore, impresionante, fascinante care inca de la primele acorduri au stirnit ropote de aplauze, sunt omagii convingatoare fata de bogatia ancestralului folclor romanesc. Ne lipsesc pur si simplu cuvintele in care sa cuprindem unicitatea acestor momente in care orchestra a stralucit. Ca sa intelegi, trebuie sa fi fost de fata.

28 noiembrie la Filarmonica