Interviu cu pianista Dana Borșan


15/16 Martie 2018

Concert la Ateneul Român - Sala mare


Pianista Dana Borșan: „Muzica lui Chopin presupune o calitate a sunetului de 24 de carate“

Dana Borșan va fi solista concertelor de joi 15 și vineri, 16 martie 2018, de la ora 19.00, în Sala Mare a Ateneului Român,  alături de Orchestra simfonică a Filarmonicii „George Enescu”, condusă de  dirijorul rus Valentin Urypin. Artista va interpreta Concertul nr. 2, op. 21, în fa minor, pentru pian și orchestră de Frédéric Chopin. Acest concert are o semnificație deosebită: în luna februarie a anului 1979, cu această partitură, pianista a urcat pentru prima oară pe scena Ateneul Român. „Te faci pianist, dacă nu poți trăi fără muzica la pian“, mărturisește Dana Borșan, care subliniază că muzica lui Chopin merge direct la suflet.


Filarmonica „George Enescu“: Care e prima amintire a dumneavostră legată de Ateneul Român?

Dana Borșan: Am debutat, nici nu știu dacă e de bun augur sau nu, în februarie 1979 cu acest concert de Chopin la Ateneu. Eram studentă în anul al III-lea și debutul meu îl datorez maestrului Ion Voicu. Pur și simplu, el a crezut în talentul meu. Recunosc că aveam deja premiul al II-lea la concertul Schumann, pe care l-am câștigat la 19 ani. Nu prea erau mulți pianiști laureați în România în perioada respectivă. Astfel, Ion Voicu a avut încredere și m-a programat într-un concert la Ateneu. Acest concert a însemnat, practic, afirmarea mea în viața de concert din București.

Cum vă raportați după atâtea decenii la Concertul nr. 2, op. 21, în fa minor, pentru pian și orchestră de Frédéric Chopin?

Întotdeauna, spun că iubesc cel mai mult concertul, pe care îl pregătesc să îl cânt. Nu e un joc de imagine, e un adevăr. Ești foarte preocupat de muzica pe care o faci, când pregătești un concert, forezi din ce în ce mai mult în profunzimea muzicii, iar lucrurile încep să se lege. Da, acum concertul de Chopin e favoritul meu. Unii spun că este cel mai bun concert pe care eu l-am cântat în cariera mea. Eu nu spun asta, sunt foarte atașată și de Mozart. Într-adevăr, am cântat Concertul de Chopin în diverse locuri și momente importante în Germania, în Melia, o enclavă a Spaniei în Africa, urmează să-l mai cânt în Germania încă o dată în decembrie. E un concert care pune foarte bine în valoare pianistul, Chopin a scris muzică pentru pian prin excelență, el nu a fost un foarte dibaci orchestrator. În general, dirijorii nu agreează acest concert pentru că orchestrația este destul de amorfă și fundalul nu pune în valoare orchestra și dirijorul. Atunci, unii dirijori se feresc de acest concert.

Cum explicați fascinația muzicii lui Chopin?

Chopin este, evident, cel mai iubit de public dintre toți compozitori care au scris pentru pian. Când pui Chopin pe afiș, lumea vine la concert, sălile sunt pline. Chopin are o melodicitate unică, o încărcătură de sentiment, de afect, pe care nu le mai întâlnești în acest mod la alți compozitori. Muzica lui Chopin merge direct la suflet. Această melancolică, nostalgică cantilenă are, în același timp, și izbucniri "revoluționare' poloneze, încărcate de foc. Muzica lui este ca un arabesc, foarte sinuoasă, cu întorsături neașteptate, dar încântătoare. Asta îi dă un parfum și un farmec extraordinar. Din punct de vedere al pianistului, este obligatoriu să treci prin repertoriul Chopin. Nu cred că poate exista un pianist profesionist care să nu aibă Chopin binefăcut în repertoriu. Cu toate acestea, sunt pianiști foarte mari care nu cântă Chopin. Chopin presupune o calitate a sunetului, pe care niciun alt repertoriu nu ți-o permite. Un sunet de 24 de carate. Vibrant, bogat, strălucitor. Modelul Chopin rămâne până în ziua sunetul lui Rubinstein.

Ce înseamnă să cântați la Ateneu?

Sala este o bijuterie, una din cele mai frumoase săli de concert din lume, din Europa, în orice caz. Este absolut o frumusețe, când calci în hol, te întâmpină o somptuozitate și un rafinament care te copleșec... Orchestra Filarmonicii „George Enescu“ e crema cremelor din România. La Ateneu, există și o tradiție a publicului meloman, care își face abonamente, e foarte frumos că se păstrează acest lucru.

Cum ați defini talentul muzical?

Nu pot să definesc talentul. E un complex de date și la fiecare sunt trăsăuri dominante sau altele care sunt mai umbrite. Se vede și în fiecare om, când îl cunoști. Stau de vorbă cu cineva și pot să-mi imaginez cum cântă, sau invers, aud pe cineva cum cântă și pot să îmi imaginez ce fel de om este. Eu am învățat de la mama mea să am un simț deosebit al datoriei îndeplinite. E ceva ce mi s-a sădit în subconștient, mă irită când am ceva de făcut și nu fac sau întârzii să mă apuc. Asta îmi creează un sentiment de insatisfacție.

Aveți vreo aminrire dureroasă din timpul unui concert în perioada comunistă?

Da, am o amintire sinistră de la Ateneu. Îmi vine să plâng, când mă gândesc. Am cântat Concertul de Liszt și era atât de frig pe scenă, simțeam că îmi trosnesc degetele. Atunci, ca să putem duce la sfârșit concertul, s-au folosit două radiatoare cu prelungitoare trase printre picioarele violoniștilor, un radiator a rămas la picioare și un radiator a fost ridicat pe un scaun să fie în dreptul claviaturii și căldura să bătă pe pian....

Și lumea venea la concerte în condițiile acestea...

Da, stăteau îmbrăcați, încotoșmănați cu mănuși. Îmi amintesc de un concert la Botoșani, era atât de frig în sala de repetiție că toți erau cu fular, cu căciulă, cu mânuși tăiate la degete... Violoniștii așa cântau, doar vârfurile degetelor erau pe afară. În sala de repetiție erau șapte-opt grade, hotelul era înghețat. Nu exista o picătură de apă caldă. Am plecat, nu mă puteam îmbolnăvi, peste o săptămână aveam concert în București...

Povestiți-mi despre studenții dumneavoastră. De ce pleacă cei mai mulți tineri talentați în străinătate?

Da, cei mai mulți pleacă... E trist pentru noi, dar îi înțeleg perfect. În cazul meseriei noastre, te duci după un profesor. Dacă găsești profesorul care te stimulează, atunci acesta trebuie urmat. Străinătatea le oferă studenților o deschidere culturală uluitoare. Și în România se mișcă lucrurile din ce în ce mai bine, în special în timpul Festivalul „Enescu“, în rest mai puțin.

Îi încurajați pe tineri să facă muzică?

Categoric, îi încurajez să facă muzică. Muzica ajută foarte mult la dezvoltarea inteligenței, a sensibilității, la plămădirea personalității unui tânăr încă din copilărie. Cred că e foarte util ca un copil să facă muzică. Școlile sunt bune, să faci însă o meserie din asta rămâne la latitudinea fiecăruia. Te faci pianist, dacă nu poți trăi fără muzica la pian… În ziua de azi, nu mai poți trăi doar din concerte. E foarte greu. Pe de altă parte, presiunea este foarte mare, concurența este acerbă. Dacă greșești de două, trei ori, nu ți se iartă.

Aveți regrete?

Aș avea, dar cred că, până la urmăm lucrurile se rezolvă. În meseria noastră e foarte important, când îți apare ocazia, să te prindă pregătit. Și să nu renunți în momente neprielnice. Șansele pot să apară, atunci când te aștepți mai puțin. Important e să rămâi pregătit să le întâmpini. 


Biografie Dana Borșan

„…..o mare artistă, una dintre cele mai strălucite pianiste...” (Actualitatea muzicala )

“...aceasta muziciana pur-sange a oferit o interpretare vibranta, cu o precizie riguroasa ,o stralucire

tragica si un foc fascinant ..”(Die Rheinpfalz)

„...virtuozitate fără limite…forţa din cântul ei au fost permanent întrepătrunse de o delicată sensibilitate

iar melodica virtuoză s-a combinat cu spiritualitatea muzicii...” (Munchner Merkur )

„… furtună de aplauze pentru grandioasa artistă…”(Munchner Merkur)

 

Interpretă cu o putere de expresie deosebită, artistă de o desăvârşită muzicalitate, Dana Borşan şi-a câştigat un loc binemeritat în elita pianisticii

româneşti. Născută la Cluj, licenţiată a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti şi beneficiară a unei burse a Comunităţii Europene, la Hochschule der Künste din Berlin, Dana Borșan a fost discipolă a maeştrilor Gabriel Amiraş şi George Sava. În străinătate, a urmat cursuri de măiestrie cu Hans Leygraf, la Mozarteum- Salzburg, şi Helene Boschi, la Weimar.

Un moment decisiv în cariera sa l-a constituit dobândirea Premiului II şi a Medaliei de argint la una dintre cele mai importante competiţii internaţionale, Concursul „Robert Schumann” de la Zwickau. Interpretarea aleasă, controlul emoţional, construcţia arhitecturală au fost câteva dintre calităţile ce i-au adus aceast premiu, la vârsta de 19 ani, propulsând-o în viaţa de concert internaţională. Ulterior a revenit ca invitată în Festivalul Internațional „Robert Schumann” de la Zwickau.

Dana Borșan are peste 900 de apariții în concerte și recitaluri pe scene de prestigiu din Berlin, Dresda, Stuttgart, Essen, Paris, Bruxelles, Varsovia, Viena, Sydney, Budapesta, Oslo, Hong-Kong, Bologna, Assisi, Aberdeen, Cork etc. Cea mai consecventă şi susţinută prezenţă concertistică a artistei se înscrie în spaţiul german. Repertoriul pianistei include peste 50 de concerte pentru pian și orchestră, precum şi programe consistente de recital şi de muzică de cameră. Dana Borşan a încheiat în anul 2006 un proiect deosebit – Integrala Concertelor pentru pian şi orchestră de W.A. Mozart, eveniment în premieră în viaţa muzicală românească, concretizat în concerte susţinute alături de Orchestra de Cameră Radio şi o serie de 8 CD-uri editate de „Casa Radio”. Discografia pianistei se completează cu cinci CD -uri produse de casele germane de discuri KU Classics și Eterna, și un disc la Electrecord.

 

În paralel cu activitatea artistică, Dana Borşan susţine şi o activitate didactică remarcabilă. Este profesor universitar doctor la Universitatea Națională de Muzică București unde, din 1990, conduce o clasă de pian. Studenţii săi au obținut numeroase premii la concursuri naţionale şi internaţionale și s-au afirmat în viața de concert din România și din străintătate: Toma Popovici, Rebeca Omordia, Csiki Boldizsar, Maria Selena Pop, Amalia Bonciocat, Silvia Ciorbaru, Daniel Dascălu, Alexandra Costin, Cătălin Dima… A susținut cursuri de măiestrei la universitățile din Viena, Paris, Weimar, Stuttgart, Nurenberg, Cork, Oslo, Wuppertal, Catania. A fost membru în juriile concursurilor internaționale de la București („Enescu”), Oslo („Edward Grieg”) Hong Kong, Guerande / Franța. Dana Borşan este, din anul 2000, solist concertist al Orchestrelor si Corurilor Radio. Artista a fost distinsă cu premiile Uniunii Criticilor muzicali (1991şi 2006) şi al revistei „Actualitatea muzicală”(1998),cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de cavaler (2011) și Ordinul „Meritul pentru învățământ“ (2004) acordate de Președinția României.


Distribuie și prietenilor